1989

Atât de tineri, atât de triști.
Uităm să fim mai optimiști.
Puțin mai buni, puțin neînvinși,
Puțin cu sânge de artiști.
În trei decenii ca un an
Răpuși de sticla de la geam
Și transparenți, și prea opaci
Și fără ramuri în copaci.
Atât de tânăr și de trist,
Popor venetic, pesimist,
În sânge rece te-ai scăldat
Pe mâini păcatul ai pătat.
Grăbit căutând în flori de tei,
Pe toți ai tăi, pe toți ai mei,
Ce au plecat târâș-grăpiș
La fel de tineri și tot triști.

Please follow and like us:
error
Social media & sharing icons powered by UltimatelySocial
Facebook
Facebook
Instagram
error: Content is protected !!